No. 1

 

Daniil, bătrînul stariț,
Șade-n jețu-i, răsturnat;
Chipul lui îmbracă umbra
Gîndurilor ce-l străbat,

Și cum stă, în rasa-i lungă,
Cuvios și neclintit,
În tăcerea asta sfîntă,
Ai jura că-i zugrăvit...

Numai dreapta lui, alene
Rezemată pe spătar,
Cum ar bate tactul vremii,
Se clintește-ncet și rar:

Printre degetele-i slabe,
Țăcănind, cad somnoros,
Din șiragul de mătănii,
Boabele de chiparos,

Și, în ritmul lor, trec umbre —
Amintiri din vremuri vechi —
Glasuri, vuiete de clopot
Îi răsună în urechi.

Și ce haos, ce amestec
De videnii și-ntîmplări !
Se frămînt-o lume-n minte-i,
Ca-n adîncul unei mări:

Chiote de veselie,
Țupăieli de oameni beți —
Stricăciunea și desfrîul
Unei lacome vieți;

Înhăitări de crai bezmetici,
Trupuri goale de femei,
Ce-au hulit pe Născătoarea
Ș-au scuipat în fața ei;

Gemete și chipuri slabe
De călugări chinuiți;
Aur stors din suferința
Celor proști și umiliți !

Răfuieli cu iconomul:
"Gherasime, rău te porți !
Unde-i partea mea din mese
Și din leafa celor morți?

Mie nu-mi plac hrăpitorii...
Ce-ți faci cruce? Nu știu eu,
Vinde sfintele odoare
Și plătește-mi ce-i al meu..."

• 
  

Dar ce guri de foc se cască !...
Vai, gheena s-a deschis !
Daniile, ia-ți ceaslovul
Și mai zi un paraclis !

Slăbănog, îngenunchează
Și cu mîinile la piept,
Cată-nfricoșat la slava
Celui milostiv și drept:

"Doamne, gura-mi păcătoasă
Nu-ndrăznește-a te ruga —
Ca un făcător de rele
Tremur înaintea ta.

Întinat îmi este trupul,
Sufletul nelegiuit.
Și cu gîndul, și cu vorba,
Și cu fapta am greșit.

Însă mila ta e mare,
Ești atoateiertător...
Nu lăsa în rătăcire
Și în stricăciuni să mor !

Ci cu duhul gurii tale
Suflă, să mă izbăvești,
Lămurindu-mi trupul, mintea
De-ntinările lumești.

Știutorule de inimi,
Ia aminte spre cel rău;
Tinde-ți mîna nevăzută,
Dintre sfînt lăcașul tău,

Și mă smulge, ca pe vameș,
Din cumplitul meu păcat,
Căci la tine mîntuirea
Și scăparea mea o cat !..."

• 
  

Tremură bătrînul stariț
Și, cu fața la pămînt,
Stă în taină și cerșește
Îndurarea celui sfînt.

.............................

Daniile, Daniile,
Mult ai rîs ș-ai huzurit;
Unde-i rumîna Glafira
Să te vad-așa smerit !