No. 2
| No. 2 de Alexandru Vlahuță |
| Publicată în Naționalul, an II, nr. 28, 14 iulie 1891 |
Mișu iese la plimbare
Parfumat și sclivisit,
În costum ușor de vară,
Vesel, mîndru, fericit.
Nalt și mlădios pășește.
Legănându-se ușor,
Și salută-n dreapta,-n stînga,
Grațios, surîzător;
Căci, băiat purtat și fercheș,
Știe traiul pe la băi:
Cunoștinți nenumărate
Și-a făcut din ziua-ntăi.
Iat-un grup de dame-n cale-i,
Ce surpriză, ce noroc !
Iute-și scoate pălăria,
Intră-n vorba lor pe loc;
Și mustața răsucindu-și,
Spune hazuri fele de fel,
Rîd cocoanele în hohot,
Cu ochi dulci cătînd la el.
"M-am trezit din somn în friguri;
Cine mi-a bătut în geam ?...
Uite cum vă prinde movul !
Nici nu vă mai cunoșteam...
Știți că doamna X, aseară,
După ce ne-am despărțit,
De mustrare-a vrut să-și taie
Beregata cu-n cuțit.
E și greu să-ți duci viața
C-un bărbat așa urît...
Dar din toată daravera
S-a ales c-un semn la gît...
Uite junele Borcescu,
Cum se plimblă de-ncruntat —
Bacaraua de ieri noapte
Strașnic l-a descurajat !...
Dar migrena dumneavoastră
Ce mai face, v-a trecut ?
O-ntîlnii adineaorea
Și-mi fu frică s-o salut.
Apropo, știți că Margulis
Cu nemțoaica a fugit,
Și-a uitat, în grabă, birtul
Și otelul neplătit...
Ia priviți cum șade domnul,
Ca un iepure-mpăiat..."
"Ah, ce mucalit e Mișu,
I-o grădină de băiat !..."
A trecut o săptămînă,
Mișu stă-n odaie trist,
E frumoasă vremea-afară...
Azi el însă-i pesimist.
"Ce deșartă e viața !
Lumea-i plină de dureri,
Ah, de ce n-am putut strînge
Bănișorii mei de ieri !
Am avut o pasă bună,
Cîștigam destul de mult,
Lăcomie, lăcomie,
Cine m-a pus să te-ascult !...
Și-am rămas la toată lumea,
Pîn' și la garçoni dator
Nici aicea nu-mi priește...
Haide, ia-o la picior !"
Și incognito dispare,
Luînd cheia-n buzunar,
Va mai da, sau nu, pe-aicea?
Asta-i chestie de zar !
Mișu e deprins cu drumul
Și schimbările de loc.
Va găsi, la urma urmei,
Alte băi mai cu noroc !
.............................
Ce tristețe pe cocoane !
Unde-i cavalerul lor?...
Cine-ar fi crezut că Mișu
Nu-i decît un cartofor !