No. 3

 

Dancu zvîrle jos gazeta
Cu mutări și-naintări:
Se mai scarpină la ceafă,
Trist se mai scobește-n nări,

Apoi cheamă vistavoiul,
Două palme-i dă strigînd:
"Dă-mi chipiul de pe masă...
Drrace ! Dă-mi-l mai curînd.

Și ce-mi umbli-așa zănatic,
Și-mi tot cați posomorît?
Cască-ți ochii, mii de bombe !
Că-ți bag sabia pe gît."

Văd și eu că mi-i eroul
Cam nervos, cam zurbagiu;
Dar ce vreți? de-atîta vreme,
Tot trei firuri la chipiu !...

Nu-ntrebați unde se duce:
E așa de necăjit !
Numai nasul lui priviți-l,
Și pricepeți, negreșit.

Bietul om, sărac și vecinic
Prigonit de creditori,
Doar în păhăruț mai află
Mîngîiere uneori !

• 
  

La o bună-nsurătoare,
El, nici vorbă, s-a gîndit,
Ca să puie burlăciei
Și nevoilor sfîrșit;

Și mereu a dat tîrcoale,
Dichisit, pe sub ferești;
Ochii lui păreau a zice:
"Ce frumos sunt ! Mă iubești ?"

Din înalta nobilime
A acestui orășel,
Multe fete, se-nțelege,
Au cătat cu drag la el.

Însă Dancu e om practic,
Nicidecum nu s-a grăbit,
Ci s-a pus să afle care-i
Cea mai bună de iubit.

A-ntrebat, ba ici, ba colo,
De cuprinsul tuturor,
Și-a aflat că-i cea mai dragă
Fata unui negustor.

Deci, el mrejile-și întinde,
Ca un ager militar...
Însă vede, cu durere,
Că sunt toate în zadar:

Căci, mai ager decît dînsul,
Îi stă-n cale-un arendaș...
Foc se face căpitanul.
Că-i din firea lui abraș !

Și-ntr-o seară la grădină,
Să vedeți ce s-a-ntîmplat:
Dulcineea cu părinții
Și alesul stau la sfat:

Sombru, zdrăngănind frigarea,
Iacă domnul căpitan,
Hotărît să-nvețe minte
Pe "infamul mitocan".

Și-i aruncă o privire
De insultă și dispreț:
Furios el cată ceartă
Și duel cu orice preț.

Arendașul, stînd pe bancă,
Întinsese un picior;
Nici nu se uita la bravul
Patriei apărător.

Dar cînd îl izbi strigîndu-i
"Ia-ți picioarele din drum !"
Arendașului, se vede,
Nu-i fu frică nicidecum...

Două palme s-auziră,
Ș-un chipiu zbură în vînt...
Cît ai zice, căpitanul
Fu grămadă la pămînt.

• 
  

Dancu se întoarce-acasă,
Plin de praf, în "marș forțat"...
Singur nu se domerește,
Ce-a fost asta?... A visat?...

Apoi cheamă vistavoiul,
Patru palme-i dă strigînd:
"Trage-mi cizmele, tigoare,
Și fă-mi patul mai curînd !..."