Noapte și suflet

 

Extaz vestitor e murmurul tău,
El e rază prin nopților tăcute,
Vai mie! Eu fui menit să torc
Firele trecătoarelor iubiri de noapte.

Ce lung e drumul până la suflet!
Ce ingrat e adâncul care ne desparte...!
Și bezna… Îmi face inutilă și privirea,
Pipăind iubirea, ești și mai departe.

E seara aceasta atât de jilavă
Că roua din priviri se-așază pe cratere,
Pe pajiști de lună se odihnesc caii
Iar șipotul de flaut stinge o stea căzătoare.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.