Noapte (Octavian Goga, 2)

 

Tu unde ești în noaptea asta,
Când plouă sărutări din cer,
Și zborul lor trecând fereastra
S-abate-n sufletu-mi stingher?

De-ai fi acum, plăpândă fată,
Măcar o clipă lângă mine,
Neștiutoare și curată,
O floare albă pe ruine,

Atunci din brâul de văpaie,
Ce mi-a încins un vechi noroc,
Ar prinde-acuma să tresaie
Întârziat un proaspăt foc...

Și-n taina inimii-nghețate
Ar licări un nou avânt,
Ca un opaiț ce se zbate
Aprins în treacăt pe-un mormânt...