Noaptea de Mai

 

Când luna de-argint privește prin tufe,
Și lumina în somn pe iarbă întinde,
Când fluieră privighetoarea,
Trist rătăcesc din boschet în boschet.

Senin te laud, atunci păsare fluierătoare,
Căci privighetoarea ta locuește cu tine in singurul cuib,
Cântărețului drag
Dându-i o mie de alintări.

Adumbriți de frunziș, gurue doi porumbiei
Nesfârșitul lor har; dar intorcându-mă eu
Caut umbrit stufăriș
Și singuratica lacrimă cade.

Când, oare, chip zâmbitor, care ca aurora
Prin suflet cu rază roșești, te voiu găsi pe pământ ?
Și singuratica lacrimă
Mai cald se prelinge pe-obraz.