Nostalgii de antichitate

 

În nopțile de vară, cu limpezi zări de-argint,
Las orele sub visuri nostalgici de se curmă:
Trăesc în alte vremuri, cu veacuri multe-n urmă, —
Sînt dragul unei fete frumoase din Corint.

Cînd zilele-s senine colind pe sub arcade,
Admir statui și temple, nu simt cum zboară clipa;
Salut c-un gest molatic pe cetățeanu-Antipa,
Ce-nșiră unor tineri prieteni lungi tirade...

Nu sînt urît, pe semne, am ochi duioși, statura
Subțire, mlădioasă, și dinții mei sînt perle,
Căci azi o curtezană, cu ochi ca două stele,
Privit-a lung la mine c-un zîmbet cald pe gură.

Aseară întîlnit-am, plimbîndu-mă a lene
Sub bolta fremătoasă a unor vechi olivi,
O ceată de nemernici, bogați și guralivi,
Rîzînd de înțeleptul în zdrențe — Diogene!

Iar Cinicul privindu-i, clipind ușor din gene,
I-a risipit c-o vorbă, cum risipești gunoiul
Cu o sunare, — 'n cale-i rostogolind butoiul,
S-a dus grăbit s-asculte vorbind pe Antisithene.

La un banchet, dăunăzi, ca de-obicei, femeea
Dădea prilej de sfadă; Lais era cu noi,
Și-avea drept s-o sărute pe umerii săi goi,
Cine știa să spuie un vers din Odiseea!

................................................
................................................
Dar nopțile de vară sînt scurte... Mă trezesc,
Căci visurile mele nostalgice se curmă...
Și din acele vremuri, cu veacuri multe-n urmă,
În vremile de astăzi revin, — și mă-ngrozesc!