Nu știu, n-am văzut

Nu știu, n-am văzut de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel

Spun unii și se poate să fie adevărat
Că și în anul acesta s-a desprimăvărat,
C-au lineat plugarii în țarini negre brazde,
Și-au tras aceleași berze la vechile lor gazde.
Că holdele pe urmă bogate au crescut...
Se poate... Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut...

Spun alții că cireșii, salcâmii și castanii
Au înflorit și anul acesta ca-n toți ani,
Că sub albastra boltă pictată de ozonă
A dat concerte iarăși eterna primadonă
Și că natura toată un rai s-a prefăcut…
Se poate…Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut...

Afirmă alții iarăși că holdele bogate
S-au copt și-au fost pe urmă cu grabă secerate,
C-au fluierat mașine și-au clănțănit batoze,
C-au fost seri violete și răsărituri roze,
C-a fiert prin crame mustul, voios ca și-n trecut…
Se poate... Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut!...

Spun în sfârșit cu toții c-au vilegiaturat,
Că aerul pe-aiurea nu s de comparat
Cu cel din Capitală, că-n timp de două luni,
Au auzit cu toții și au văzut minuni…
Me-ți întreba acuma : „Dar tu ce ai făcut?”
Am scris cinci mii de versuri… Eu nu știu, n-am văzut!