Nu mă-mpiedica de-a plînge...

 

Nu mă-mpiedica de-a plînge
Dacă am darul lacrimei
Durerea în plîns o poți înfrînge
Și speri ceva în boaba ei.

Nu știi că-n plîns de-atîtea ori
Poți să-ntrevezi o rază nouă
Și că-i la fel cum pentru flori
E-o reîmprospătată rouă?

Nu știi că plînsu-i izbăvire
La orice inimă înfrîntă?
E ultima înveselire
Ce-adesea durerea o cîntă.

Cînd plîngi speranța nu te-nfrînge
Și vezi ceva în raza ei
O, lasă-mă, amice–a plînge
Dacă am darul lacrimei.