Nu ne trimite, Doamne
<poem>
Nu ne trimite, Doamne, furtuna să ne-nfrunte, călătorind pe mare când Tu Te rogi pe munte, ci ia-ne-n rugăciune cu Tine împreună și-apoi cu noi, și-apoi cu noi alături să vii și Tu, să vii și Tu-n furtună.
Căci fără Tine, Doamne, atâtea ne-amenință, atunci vrăjmașu-i tare, iar noi, slabi în credință. Atunci furtuna crește și-ncrederea ne piere, și inima, și inima ne-o pierdem în cea mai grea, în cea mai grea durere.
Nu ne lăsa să mergem, Iisuse, fără Tine, căci, orișicând am merge, sfârșim numa-n suspine. Ci ia-ne orișiunde cu Tine pe-orice vreme și vină-atunci, și vină-atunci furtuna, noi nu ne vom, noi nu ne vom mai teme.
Acestă lucrare este considerată a se afla în domeniul public, fiind publicată în cadrul unor manifestări sau discursuri publice despre care se presupune că nu sunt sub licență. În cazul în care lucrarea este supusă drepturilor de autor, va fi necesar ca acestă pagină să fie ștersă, reprezentând o posibilă violare a acestor drepturi. Acest format ar trebui folosit numai după ce s-a depus un efort rezonabil pentru a determina statulul lucrării. |