Numărul 10

 

L-am găsit uitat în haină,
Scotocind prin buzunar,
Și — fără să vreau, — în taină,
M-a picnit un plâns amar.

De ce-un petec de hârtie
M-a pătruns cu-așa fior?
Oare-i draga care-mi serie
Jurăminte dulci d-amor?

E vreo scumpă slovă-n mica
Hârtiuța ce-am găsit
De la mama ori bunica?
Vreun hrisov vechi rătăcit?

Nu... Și mă sfiesc să spui că
Tu, hârtie, nu erai
Decât o biată fițuică:
Un bilet mic de tramvai!

N-avea, armăsari de rasă
Echipaju-mi; dar, în schimb,
Mă ducea... la mine-acasă!...
Unde ești să mai mă plimb?

Ah, tramvai număru zece
Cu ai tăi doi cai slăbuți
Pe la Iași au când vei trece
Iar acasă să mă muți?