O țară știu

 

1907

Părinte bun al neamurilor toate,
Fă geana ta de milă să tresară...
Ascultă-mă! O țară știu, — acolo
Vor fi mai grele spicele la vară,
Mai cu belșug va fi rodirea gliei
În țara unde-s lacrimi și osânde...
Și sânge Doamne, sângele îngrașă
Și spor aduce miriștii flămânde.

Curând veni-vor pluguri în ogoare
Și-or rupe brazde negre de rușine,
Sfios cădea-va bobul de sămânță
Și sub pământ s-a furișa mai bine!
Mai rodnică va fi îmbrățișarea
Grăuntelui cu firul de țărână,
Mai des vor curge lacrimile tale
Pe nou sfințita țarină bătrână.

Va crește, Doamne, grâu bogat la vară,
Încovoiat de roadele durerii
Și va veni cernită oaste mută
Pe câmpul larg să strângă sporul verii
Aprins luci-va soarele-n văzduhuri
Și n-a fi cânt să-i mângâie arsura,
În pas domol oștirile de seceri
Îți vor culege cuminecătura...

Ascultă, Doamne, glasul rugii mele:
Când trupul tău lângă altar s-a frânge,
Adu aminte celor ce-ngenunche
Că trupul tău e plămădit în sânge...
De gândul ăst' cutremură-le firea
Și-n sufletele grele de păcate
Coboară, Doamne, pentru totdeauna
Fiorul sfânt al dragostei de frate...