O țigancă cu pruncul său la statua libertății în București

O țigancă cu pruncul său la statua libertății în București de Cezar Bolliac

Uite, maică, și surîde,
Uite, fiul meu iubit!
Rîzi, că ziua ți-e senină,
Rîzi, că viața îți e lină!
De stăpîni, cu bici de gîde,
Nu, tu nu-i fi chinuit!

Du la gură și sărută
Ast bilet, ast sînt odor
Ce-ți dă drepturi și dreptatea!
Fașa ta e Libertatea;
Curcubeu de zi plăcută
E stindardul tricolor.

O, Doamne! liber, oară,
Liber este fiul meu?
N-a să simță el robia,
N-a să simță tirania,
Viața tristă și amară,
Viața care-am trăit eu?

Vezi tu, maică, ce icoană!
Așa este Dumnezeu.
Asta-i sînta Libertate
Stînd și dînd la toți dreptate!
Pe tirani i-a pus pe goană,
Ne-a spart lanț și jugul greu.

Jură-i, maic-,a ta guriță
P-ast stindard, pe sînul meu:
C-o s-o aperi tu la mare,
C-o să-i fii un reazem tare,
Să-i dai viață și credință,
C-o să-ți fie Dumnezeu!

Patria, în libertate,
Ce te face cetățean,
O să vază al tău sînge
Că ți-l verși, cînd s-o atinge
Legea ei ce dă dreptate,
Ca un nobil pămîntean.

Jur eu astăzi pentru tine,
Jur eu, maică,-n locul tău!
Jurăimîntu-mi fie-ți Crezul!
Asta fie-ți tot botezul
Ce te duce-n cer la bine,
Ce te mîntuie de rău!

Jur să aibi recunoștință
Către frații tăi români,
Ce te scot azi din robie,
Te primesc 'n a lor frăție;
Uit-a noastră umilință,
C-am fost vite la stăpîni.

Să trăiască România
Ce ne ia în sînul ei!
Noi, ce nu eram în lege,
Din fii liberi nu ne-alege;
C-a ucis de veci robia
Și cumpliții farisei!