O idilă în bucătărie

 

O privesc cu frică
Mereu pe pisică.
Ce mai boroboață
Oare-mi plănuiește
Pisicuța hoață?
Zi, Doamne ferește!
Când e ca maimuța
Care se dă huța
Pe-o creangă de pom,
Când-mi-ese-nainte
Și pupă cuminte
Laba mea de om,
Simțind se-nțelege
C-al Naturi-s rege,
Și ce-ordon eu-i lege.
Dar iat-o îndată
Ca al mărei val, —
Tigru de Bengal, —
Zburând peste mine
Ca o rândunea,
Spre-a zdrobi-n ruine
Trei cești de cafea!
Explicați-mi mie
Ciudata schimbare,
Cititori vă rog,
Fiindcă deși-s tare
În psichologie,
Nu-s pisicolog!
Domnișoară Miau,
M-ai înnebunit
Câmpii o să-i iau
Pân-să te mărit!

• 
  

Miki-i cățeluș,
Miau, precum se știe,
Pisica zglobie
Ce descriu acuș.
Ambii au culcuș
În bucătărie,
Deosebit, firește,
Căci moralicește
Vreau copii-a-i crește.
Și Miki și Miau
Deasemenea au
Câte-o farfurie
Din care beau apă
Și de unde papă.
Miki e-un cățel
Leneș și tembel,
Distins, dar nerod.
Pe când Miau e-n veci
Vibrând ca subt arme,
Gata tot să sfarme.
Miau, când Miki doarme
O cauți prin beci
Și-o găsești în pod.

• 
  

Caractere deci
Ce-s la antipod.
În căsnicii, zău,
Vedem și mai rău,
Și-n vremea bunichi
Tot așa -a fost.
Și iată cum Miki,
Care e flăcău,
Frumușel dar prost,
Ciocoi, nu țăran,
Pudel Pomeran,
Se-ntâmplă-n loc ca să
În propriea-i rasă
Să-și cate mireasă,
Se-ndrăgi lulea
De Miau. Da, de ea!
Dar, decât Adam
Tot Eva-i mai tare.
Fără încetare
Miki tot cuvântă:
„Mâr mâr“ și „ham ham“,
Probabil îi cântă
Un epitalam.
Dar când el suspină
Ș-oftează din bot,
Din strachina-i plină
Miau mănâncă tot.
Proverbul francez
„Vedeți c-are miez:
„Qui s'aimenit...
strachină!“
Iar dacă cârtește
Și bietul cățel
Se linge pe buze,
Ea, în loc de scuze,
Miorlăind spre el
Crunt se năpustește,
Și Miau, pisihoața,
Îi zgârâie fața;
Și, moldovenește,
Apoi îl „stuchește“.
Miki, Miki dragă,
Nu mai e de șagă,
Nu fii prost catâr,
Renunță l-acest
Trist amor funest,
Lasă-te de flirt,
De ham-ham, mâr-mâr,
Te consiliez.
Căci altfel la birt
Să te abonez
Mie nu-mi dă mâna,
Iar Miau cu-anasâna
Va continua
A rechiziționa
Porțioara ta.
Ș-o s-ajungi, băiete,
Sfrijită stafidă:
Nu te-ncrede-n fete
Și-n Miau cea perfidă!
Caută-ți îndată
Altă adorată,
Idol și fetiș,
Tot din al tău neam,
Cățelușă castă.
Nu vezi cum prin geam
Se uită furiș,
Când Miau — proastă glumă —
Dejunu-ți consumă,
Și calm o adastă
Sus p-acoperiș
Motanul vecin
S-o ceară nevastă?
O să zic „amin“
Și o să i-o dau.
Miki, deci, stai bine,
Că nu-i pentru tine
Domnișoara Miau!