Oameni

 

Sunt oameni toți și-i plin în lume
De vameși și de farisei,
Îi văd și nu-nțeleg anume
Ce mă mai poartă printre ei.

Le ard blesteme cerul gurii
Când ți se par duioși și triști,
Aștern peste pornirea urii
Blândețe de evangheliști...

Prin valul care nu se curmă
Arare când mă mai strecor,
Eu simt minciuna cea din urmă
Ce-a umezit buzele lor...

Și-n minte-atunci mi se desface
Misterul Proniei ce-a pus,
Ca-n staul între dobitoace
Să vie pe pământ Iisus...