Oameni cari au fost/O bună româncă basarabeancă (Domnica Donici)

 

Cei cari au cetit în necroloage știrea că s-a stins la Chișinău d-na Domnica Donici n-au știut că e vorba de buna bătrână care a fost mama scriitorului Leon Donici.

Să-mi fie îngăduite câteva rânduri care privesc nu numai o viață de sărăcie chinuită la vrâsta când cine a muncit are dreptul la puțină odihnă asigurată, în loc de a trebui să facă apel la un sprijin care venea așa de rar, dar fapta unei mame românce care a știut să păstreze în fiul ei cu un străin ce trebuia ca să nu-l despartă cu totul de neamul lui.

Fiul lui Dobronravov și-a înscris numele în primele rânduri ale noii literaturi rusești. Îl interesau cazuri psihologice, probleme morale care nu se localizau în țara lui de naștere. Dar, când Basarabia a ajuns românească, el a venit spre noi, așa cum era, om ciudat și fără legături cu lumea reală, și ni-a întins, frățește, mâna.

Fără o misiune plătită, redus la ce-i putea da soarta care a isprăvit ucigându-l, el a apărat la Paris, până la moarte, drepturile României.

Așa îl va fi învățat acasă Domnica Donici...