Olarul și amfora

 

Când ceasul va veni să ne despartă
Și te-o-ngropa în brazda de țărână
 Minune ce-ai ieșit din a mea mână
Un plug va re-nfrăți a noastră soartă.

Și trist mă-ntreb: Din forma ta păgână
În care-am prins atât fior de artă,
Din ghipsul tău și din cenușa-mi moartă
Ce-a fost ursit de-a pururi să rămână?

Pe trupurile noastre risipite,
Nepăsător țăranul calcă greu,
Cu plugul lui și trudnicele-i vite...

Dar e în zadar! Prin veacuri de lumină,
Va străluci în gânduri: Visul meu
Și forma ta, o, amforă latină!