Omul urât

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri


Vai de mine! ce m-oi face?
Ce iubesc mamei nu-i place.
De-ar plăcea mamei ca mie,
Duce-m-aș la cununie,
Și m-aș duce ca vântul
Când spulberă pământul;
Iar de-a fi să mă mărit
Cu omul ce-mi e urât,
Duce-m-aș iar ca vântul
Ca să-mi aflu mormântul.
Decât cu urâtu-n casă,
Mai bine cu boala-n oasă.
Din boală vraciul te scoate,
Iară din urât nu poate,
Că urâtul n-are vad
Decât scândura de brad,
Urâtul n-are sfârșință
Decât cu trei coți de pânză[1]

  1. Pânza cu care se învelește mortul când se așează în sicriu.