Omul urât

Omul urât

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

Vai de mine! ce m-oi face?

Ce iubesc mamei nu-i place.

De-ar plăcea mamei ca mie,

Duce-m-aș la cununie,

Și m-aș duce ca vântul

Când spulberă pământul;

Iar de-a fi să mă mărit

Cu omul ce-mi e urât,

Duce-m-aș iar ca vântul

Ca să-mi aflu mormântul.

Decât cu urâtu-n casă,

Mai bine cu boala-n oasă.

Din boală vraciul te scoate,

Iară din urât nu poate,

Că urâtul n-are vad

Decât scândura de brad,

Urâtul n-are sfârșință

Decât cu trei coți de pânză^[1]