Omule, boule

Omule, boule

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

Au nu vezi unde mă duc,

Omule, boule?

C-un condur și c-un papuc,

Omule, boule,

Cu papucul târșâind,

Cu condurul tropăind.

Că de când m-am măritat

Și te-am luat de bărbat,

Nu te-ai mai trezit din prost

Și de necaz mi-ai tot fost.

Te-am mânat să ari la plug

Cu cei patru boi la jug.

Plugu-mi lăsași la nevoi

Și-mi pierduși sărmanii boi!

Apoi încă te-am mânat

Și cu pușca la vânat.

Pușca-n două mi-o frânseși

Și nimic nu aduseși.

Și-am dat cofa să te duci

La puț, apă să-mi aduci.

Căzuși, cofa mi-o spărseși,

Nici doagele n-aduseși.

Te-am mânat apoi pe loc

Cu hârbul să-mi aduci foc;

Hârbul mi l-ai bucățit,

Sprâncenele ți-ai pârlit.

Te mânai să-mi tai un lemn

Până când să cer un semn;

Toporul l-ai năpustit,

Sub lemne ai adormit!