Ori și cum!

 

Și de trăiești în sărăcie.
Dar fruntea sus s-o ții, ori cum;
Decât a lor netrebnicie,
Mai bine fii curat, ori cum,
O da, ori cum și ori și cum,
La tărătorii ori și cum
O firmă numai, le e rangul,
Și nu ori cine-i om, ori cum!

Și de și stai la proastă masă
Și straie rele porți, ori cum
La sicofanți mătasea lasă,
Căci om tot om e, ori si cum.
În ori ce fel și ori și cum.
Cu tot resfățul lor, ori cum
Un om cinstit in casa lui
Tot împărat e, ori și cum!

«Măria ta» obișnuiește
Cutare-a fi numit, ori cum,
Și chiar și țări ocârmuiește,
Dar tot un prost e, ori și cum.
Ori cum ar fi și ori si cum
Deșertăciunilor ori cum
Un om crescut in libertate
Dispreț le-arată, ori și cum!

Un titlu metamorfozează
Pe mulți netrebnici, dar ori cum
Om liber totuși nu creează —
Prea sus acesta stă, ori cum.
Cu toate căte sunt ori cum
Nimicuri multe, ori și cum
Își are adevăratul merit
În sine rangul, ori și cum!

Deci fiecare așa să cate
Să se întâmple ori și cum,
Ca meritul să fie ’ncalte
Ne-nvins de nimeni, ori cum.
O! da, ori cum și ori și cum,
Așa să facem ori și cum,
Ca om la om să ’ntindă mâna —
Frățească mână, ori și cum!