Orientale (II)

 

Dar m-au închis pizmașii în turnul de la Nil,
Și-acum sub cerul veșnic senin, desfidător,
Mă regăsesc cu doru-mi vâslaș cicălitor
Ce plimbă o cadână în nopțile de-April...

O văd, o simt aproape, frumosul ei profil,
Pe jumătate-n umbră, se-nclină visător ;
I-s ochii de cărbune, și patimile lor
Din nou îmi toarnă-n sânge veninul cald, subtil.

Eu sunt nefericitul arab pe care pașii
Geloși îl ferecară în lanțuri, ucigașii!
Azi vizitez haremul pe buze de sultane

Și pașii-mi poartă chipul gravat pe iatagane.
Cairul este mare, cadâncele-s frumoase,
Dar, vai, în turnul umed, rămas-au numai oase.