Originea familiei, a proprietății private și a statului/Ginta irocheză
III
GINTA IROCHEZĂ
Ajungem acum la o altă descoperire a lui Morgan, care are cel puțin aceeași însemnătate ca și reconstruirea formei primitive a familiei după sistemele de înrudire. Dovada că uniunile de gintă din sânul unui trib de Indieni americani, desemnate cu nume de animale, sunt identice în fond cu genea ale Grecilor, cu gentes ale Romanilor; că forma americană este cea inițială, iar că cea greco-romană a venit mai târziu, că este o formă derivată; că întreaga organizare socială a Grecilor și Romanilor din vremurile primitive în ginți, fratrii și triburi, își găsește o paralelă fidelă în organizația americano-indiană; că ginta este o întocmire comună tuturor barbarilor până la intrarea lor în civilizație, și chiar mai pe urmă (pe cât ne îngădue izvoarele noastre de până acum să stabilim) — dovada aceasta a luminat dintr’odată cele mai grele părți din istoria străveche greacă și romană, și ne-a dat în acelaș timp nebănuite lămuriri asupra trăsăturilor fundamentale ale orânduirii sociale din vremurile primitive, înainte de apariția statului. Oricât de simple ne-ar părea lucrurile acum, când sunt cunoscute, totuși Morgan nu le-a descoperit decât abia în ultima vreme; în scrierea lui anterioară, apărută în 1871, el încă nu pătrunsese această taină, a cărei desvăluire a redus la tăcere pentru un răstimp pe preistoricii englezi, atât de încrezuți de obicei.
Cuvântul latin gens pe care-l întrebuințează Morgan într’un mod general pentru această uniune de gintă, vine — ca și cuvântul grecesc cu acelaș înțeles genos — dela rădăcina comună arică gan (kan în limba germană, în care de regulă k îl înlocuiește pe g aric), care însemnează a procrea. Cuvintele gens, genos, în limba sanscrită djanas, în limba gotică (după regula de mai sus), kuni, în vechea limbă nordică și în cea anglo-saxonă kyn, englezește kin, în limba din Germania centrală künne, înseamnă toate la fel, neam, origină. Gens în latinește, genos în grecește, este însă întrebuințat în mod special pentru o uniune de rudenie care se mândrește cu o origină comună (în cazul acesta un strămoș comun) și este unită prin anumite instituții sociale și religioase într’o comunitate specială, a cărei origine și natură au rămas totuși neclare până acum tuturor istoricilor noștri.
Am văzut mai sus, când am vorbit despre familia punalua, în ce constă alcătuirea unei ginți în forma ei inițială. Ea este alcătuită din toate persoanele care, prin mijlocirea căsătoriei punalua și potrivit ideilor care în mod necesar domneau într’însa, alcătuesc urmașii recunoscuți ai unei singure mame anumite, a tribului, întemeietoarea ginții. Cum în această formă de familie paternitatea este nesigură, se ține seamă numai de linia feminină. Intrucât frații n’au voie să ia în căsătorie pe surorile lor, ci numai femei de altă origină, copiii făcuți cu aceste femei străine rămân, potrivit matriarhatului, în afara ginții. Inăuntrul uniunii de gintă rămân așa dar numai urmașii fiicelor din fiecare generație; urmașii fiilor trec în gințile mamelor lor. Ce devine acum această grupă înrudită prin sânge, odată ce ea se constitue ca o grupă deosebită față de grupele asemănătoare înăuntrul unui trib?
Ca formă clasică a acestei ginți primitive, Morgan ia pe acea a Irochezilor, în special a tribului Seneka. Intr’însul sunt 8 ginți, purtând nume de animale: 1. lup, 2. urs, 3. broască țestoasă, 4. castor, 5. cerb, 6. becață, 7. bâtlan, 8. șoim. In fiecare gintă domnesc următoarele obiceiuri:
1. Ginta își alege sahemul (conducătorul în timp de pace) și șeful (căpetenia în timp de război). Sahemul trebuia să fie ales din gintă și funcția lui era ereditară, întrucât în caz de vacanță ea trebuia să fie imediat ocupată din nou; șeful militar putea fi ales și din altă gintă și uneori această funcție putea să rămână neocupată. Ca sahem nu era niciodată ales fiul celui precedent, căci la Irochezi domnea matriarhatul, așa că fiul făcea parte din altă gintă; adesea însă era ales fratele său sau fiul surorii sale. La alegere votau toți, bărbații și femeile. Alegerea trebuia însă să fie confirmată de celelalte șapte ginți, și abia după aceea alesul era instalat cu mare pompă, și anume de către sfatul comun al întregii uniuni a Irochezilor. Insemnătatea acestui obicei se va vedea mai departe. Puterea sahemului înăuntrul ginții era de natură părintească, pur morală; el nu dispunea de mijloace de constrângere. Pe lângă aceasta, el era, prin funcție, membru în sfatul tribului Seneka, ca și în sfatul unional al tuturor Irochezilor. Șeful din timp de război putea da ordine numai în timpul expedițiilor de război.
2. Ginta destitue, după cum crede de cuviință, pe sahem și pe căpetenia din timp de război. Aceasta se face tot prin votul bărbaților și femeilor. Destituiții devin după aceea ostași de rând ca și ceilalți, persoane particulare. De altfel sfatul tribului poate destitui pe sahem, chiar împotriva voinței ginții.
3. Niciun membru n’are voie să se căsătorească înăuntrul ginții. Aceasta este regula fundamentală a ginții, legătura care o ține laolaltă; ea este expresia negativă a acestei foarte pozitive înrudiri de sânge, pe baza căreia indivizii pe care ea îi cuprinde devin abia o gintă. Prin descoperirea acestui fapt simplu. Morgan a desvăluit pentru întâia oară natura ginții. Cât de puțin a fost înțeleasă ginta până atunci, o dovedesc relatările anterioare asupra sălbaticilor și barbarilor, în care diferitele grupări din care se compune orânduirea ginților, sunt amestecate deavalma, fără rost și deosebire, sub denumirea de trib, clan, tum, etc., și despre care se spune câte odată, că înăuntrul unei asemenea grupări căsătoria este interzisă. In felul acesta s’a creat acea confuzie de neînlăturat, în care domnul MacLennan, asemenea unui Napoleon, a putut să facă ordine printr’o sentință suverană: toate triburile se împart în unele înăuntrul cărora căsătoria este oprită (exogame) și în altele înăuntrul cărora ea este îngăduită (endogame). Și după ce a încurcat astfel și mai rău lucrurile, el a putut să se afunde în cele mai adânci cercetări pentru a afla care din absurdele sale clase este cea mai veche: exogamia sau endogamia. Odată cu descoperirea ginții întemeiate pe înrudirea de sânge și pe imposibilitatea, care rezultă din acest fapt, ca membrii ginții să se căsătorească între ei, această absurditate încetă dela sine. E dela sine înțeles că pe treapta pe care găsim pe Irochezi, interzicerea căsătoriei în sânul ginții este respectată cu strictețe.
4. Averea celor morți revenea celorlalți membri ai ginții; ea trebuia să rămână în gintă. Dată fiind neînsemnătatea obiectelor pe care un Irochez putea să le lase moștenire, moștenirea era împărțită între rudele apropiate din gintă; dacă murea un bărbat, moșteneau frații și surorile lui bune și fratele mamei; dacă murea o femee, moșteneau copiii ei și surorile ei bune, nu însă frații ei. Tocmai deaceea, soțul și soția nu puteau să se moștenească unul pe altul, nici copiii pe tatăl lor.
5. Tovarășii de gintă erau datori să se ajute unii pe alții, să se apere reciproc și mai ales să se sprijine pentru a răzbuna orice ofensă adusă de un străin. In ce privește siguranța sa personală, individul se baza pe gintă — și putea s’o facă; cine îl ofensa, ofensa întreaga gintă. De aici, din legăturile de sânge ale ginții, izvorî obligațiunea răzbunării prin sânge, care era recunoscută fără rezerve de către Irochezi. Dacă un străin de gintă ucidea pe un tovarăș de gintă, atunci întreaga gintă a celui ucis era datoare să răzbune sângele vărsat. La început se încerca să se ajungă la o înțelegere; sfatul ginții ucigașului se aduna și făcea sfatului ginții celui ucis propuneri de înțelegere, oferind adesea să-și exprime părerea de rău și să trimeată daruri însemnate. Dacă acestea erau primite, chestiunea era lichidată. In caz contrar, ginta jignită desemna unul sau mai mulți răzbunători care erau datori să urmărească pe ucigaș și să-l ucidă. Dacă se întâmpla astfel, ginta celui ucis n’avea niciun drept să se plângă: cazul era lichidat.
6. Ginta are anumite nume sau o serie de nume, pe care din tot tribul numai dânsa poate să le întrebuințeze, astfel că numele unui membru din gintă arată totodată cărei ginți aparține. Un nume gentilic atrăgea după sine din capul locului și drepturi gentilice.
7. Ginta poate adopta străini, primindu-i astfel în întreg tribul. Prizonierii de război care nu erau uciși, deveneau astfel, prin adopțiunea într’o gintă, membri ai tribului Seneka și căpătau prin aceasta toate drepturile în gintă și trib. Adopțiunea se făcea la propunerea unor tovarăși din gintă; la propunerea bărbaților care îl primeau pe străin ca frate, respectiv ca soră, la propunerea femeilor care îl primeau drept copilul lor; pentru confirmarea adopțiunii era nevoie de primirea solemnă în gintă. Adeseori anumite ginți, în mod excepțional foarte slăbite, se întăreau din nou prin adoptări în masă dintr’o altă gintă, cu aprobarea acesteia. La Irochezi primirea solemnă în gintă avea loc întro ședință publică a sfatului. Prin aceasta, primirea devenea de fapt o ceremonie religioasă.
8. Este greu de a dovedi existența unor festivități religioase speciale la gințile indiene, dar ceremoniile religioase ale Indienilor sunt mai mult sau mai puțin în legătură cu gințile. La cele șase sărbători religioase anuale ale Irochezilor, sahemii și șefii de război ai fiecărei ginți erau socotiți, în virtutea însăși a slujbei lor, printre „păzitorii credinței” și aveau funcțiuni preoțești.
9. Ginta are un loc comun de înmormântare. La Irochezii din statul New-York, înghesuiți din toate părțile de către albi, acesta a dispărut acum, însă înainte vreme a existat. La alți Indieni el există și astăzi; așa, de pildă, la Tuskarori, care sunt înrudiți de aproape cu Irochezii și care deși creștini, au în cimitir un anumit rând pentru fiecare gintă, astfel că mama este îngropată în acelaș rând cu copiii, tatăl însă nu. Și la Irochezi întreaga gintă a unui mort merge la înmormântarea lui, se îngrijește de mormânt, de cuvântările funebre, etc.
10. Ginta are un sfat, adunarea democratică a tuturor membrilor ei maturi, bărbați și femei, toți având drept egal de vot. Acest sfat alege și destitue pe sahemi și pe șefii de război; la fel și pe ceilalți „păzitori ai credinței”; el decide în privința prețului de răscumpărare (Wergeld) sau a răzbunării prin sânge a tovarășilor uciși; el adoptă străinii. Pe scurt, el este puterea suverană în gintă.
Acestea sunt atribuțiile unei ginți indiene tipice. „Toți membrii ei sunt oameni liberi, datori să-și apere reciproc libertatea; ei sunt egali în drepturile personale — nici sahemii, nici șefii de război, nu au nicio pretenție la întâietate; ei constitue o frăție unită prin legături de sânge. Libertatea, egalitatea, fraternitatea, deși niciodată formulate, erau principiile de bază ale ginții și aceasta, la rându-i era celula unui întreg sistem social, baza societății indiene organizate. Aceasta explică spiritul neînfrânt de independență și de demnitate personală, pe care fiecare îl recunoaște Indienilor”.
Pe vremea descoperirii Americii, Indienii din toată America de Nord erau organizați în ginți, după dreptul matriarhal. Numai în unele triburi, ca de pildă în acel numit Dakota gințile decăzuseră, iar în altele, Ojibwa și Omaha, ele erau organizate conform dreptului patriarhal.
La foarte multe triburi indiene, cu mai mult de cinci sau șase ginți, găsim câte trei, patru sau mai multe ginți unite într’o grupă deosebită, pe care Morgan o denumește fratrie (frăție), traducând în mod fidel denumirea indiană după forma asemănătoare dela Greci. Astfel tribul Seneka are două fratrii: cea dintâi cuprinde gințile 1-4, cea de a doua 5-8. O cercetare mai de aproape arată că aceste fratrii reprezintă de cele mai multe ori gințile inițiale, în care era împărțit tribul la început; căci căsătoria fiind oprită înăuntrul ginții, fiecare trib trebuia în mod necesar să cuprindă cel puțin două ginți pentru a putea exista de sine stătător. Pe măsură ce se înmulțea tribul, fiecare gintă se despica iarăși în două sau mai multe ginți, care apar acuma, fiecare în parte, ca o gintă deosebită, în timp ce ginta inițială, care cuprinde laolaltă toate gințile fiice, continuă să existe ca fratrie. La tribul Seneka și la majoritatea celorlalți Indieni, gințile unei fratrii sunt surori, în timp ce gințile unei alte fratrii sunt considerate ginți vere; denumiri care, după cum am văzut, au în sistemul de înrudire american un înțeles foarte real și expresiv. La început niciun membru al tribului Seneka nu avea voie să se însoare înăuntrul fratriei sale, dar obiceiul acesta s’a pierdut de mult și a rămas mărginit la gintă. Conform tradiției existente la tribul Seneka, gințile de origină, din care s’au desprins celelalte, au fost Ursul și Cerbul. După ce această nouă instituție a prins rădăcini, ea s’a modificat după nevoie; dacă dispăreau ginți dintr’o fratrie, atunci uneori, pentru a compensa pierderile, se strămutau într’însa ginți întregi din alte fratrii. Deaceea găsim la triburi diferite, ginți cu acelaș nume, grupate în mod diferit în fratrii.
Funcțiile fratriei la Irochezi sunt în parte sociale, în parte religioase. 1. In jocul cu mingea fratriile se înfruntă una pe alta; fiecare fratrie trimite la joc pe cei mai buni jucători ai ei, ceilalți urmăresc jocul; fratriile se grupează separat și pariază între ele, pe reușita jucătorilor lor. 2. In sfatul tribului sahemii și șefii de război ai fiecărei fratrii șed laolaltă – cele două grupe față în față — iar fiecare vorbitor se adresează reprezentanților fiecărei fratrii ca unei unități deosebite. 3. Dacă se întâmpla un omor în trib și dacă ucigașul și ucisul nu făceau parte din aceeași fratrie, atunci ginta jignită apela adesea la gințile surori; acestea țineau un sfat de fratrie și se adresau celeilalte fratrii, ca unui tot întreg, cerând ca și aceasta să adune un sfat pentru lichidarea conflictului. Aici apare deci din nou fratria ca gintă inițială, și cu mai mulți sorți de reușită decât ginta izolată, mai slabă, fiica ei. 4. In caz de moarte a persoanelor de frunte, fratria opusă lua asupră-și organizarea înmormântării și a ceremoniilor ei, în timp ce fratria mortului asista la înmormântare, ca rude îndurerate ale răposatului. Dacă murea un sahem, fratria opusă aducea la cunoștința sfatului federal al Irochezilor, vacanța postului. 5. La alegerea sahemului apare de asemenea sfatul fratriei. Confirmarea alegerii de către gințile surori era considerată oarecum ca ceva de sine înțeles, dar gințile din cealaltă fratrie puteau să se împotrivească. Intr’un asemenea caz se întrunea sfatul acestei fratrii; dacă se menținea opoziția, alegerea nu era valabilă. 6. Inainte vreme, Irochezii aveau mistere religioase speciale, numite de albi medicine-lodges. Acestea erau celebrate în tribul Seneka de către două tovărășii religioase, prin inițierea metodică a noilor membri; fiecare din cele două fratrii avea câte o astfel de tovărășie. 7. Dacă, după cum este aproape sigur, cele patru linages (neamuri), care pe vremea cuceririi locuiau cele patru părți ale Tlascalei[1] constituiau patru fratrii, aceasta dovedește că fratriile contau, ca și fratriile Grecilor și uniunile de rudenie, asemănătoare, ale Germanilor, și ca unități militare; aceste patru linages porneau la luptă, fiecare ca o trupă deosebită, cu o uniformă și cu un drapel propriu și sub conducerea unui șef propriu.
După cum mai multe ginți alcătuesc o fratrie, tot așa, în forma clasică de organizare, mai multe fratrii alcătuesc un trib; în unele cazuri la triburile foarte slăbite, lipsește elementul intermediar, fratria. Ce caracterizează deci un trib de Indieni din America?
1. Un teritoriu propriu și o denumire proprie. Fiecare trib poseda în afară de locul pe care era în fapt așezat, și un teren întins pentru vânat și pescuit. Dincolo de acesta se găsea o vastă zonă neutră, care se întindea până la teritoriul tribului vecin și care era mai îngustă între triburile înrudite prin limbă și mai largă între celelalte triburi. Această zonă este pădurea hotar la Germani, pustiul pe care și-l făceau în jurul teritoriului lor Suevii lui Cezar, îsarnholt-ul (în daneză jarnved, limes Danicus) între Danezi și Germani, pădurea Saxonă și Braniborul (în limba slavă pădure apărătoare), — dela care își trage numele Brandenburgul — între Germani și Slavi. Terenul astfel mărginit prin granițe nesigure era teritoriul comun al tribului, recunoscut ca atare de triburile vecine, și apărat de el însuși împotriva încălcărilor. Cele mai adeseori nesiguranța granițelor a început să aibă urmări practice rele abia după ce populația s’a înmulțit mult. Numirile de triburi par să fi fost date mai mult la întâmplare decât alese cu intenție; cu timpul se întâmpla adesea că un trib era numit de către cele vecine cu un alt nume decât cel Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/94 Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/95 Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/96 Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/97 Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/98 Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/99 Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/100 Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/101
- ↑ Tlascala — o regiune în Mexic. — Nota Red.