Ostașul în agonie

 

În lanul galben, printre maci
Un biet ostaș rănit se zbate
De două zile, doua nopți,
Căci rănile i-s nelegate.

De figuri, sete chinuit,
C-un geamăt capul și-l ridică,
Se uită-n depărtări, apoi
Îndurerat pe spice pică.

Văzu in zare satul lui,
Aude sfichiuit de coase:
„Moșie scumpă, bun rămas,
De-acu-s al morții nemiloase”.