Păuni culorile năvălesc în priviri

 

Ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii
în acest glas străveziu ca un acvarium
toporași toporași alunecă în oglinzile somnului
tâmplele se înfioară ca fetele la horă
și noaptea pune o rugină pe fiecare măr domnesc

Un clopot de ape respirarea dar câmpurile
poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare
stele ca unghiile rănesc aerul,
pe mâini toamna desface o lumină

Izvorul rece al frunții peste tăcerea mea
o pasăre îți adoarme pe buze
dar glasul tău ar putea fii o catifea
genele descriu în argintul minutului frunze

Orice cuvânt e un robinet de aici
pentru amintirea cu gust sălciu în artere
sub cerul bolnav norii sunt urzici
în ochiul tău șoimul albastrului piere

Colinele sub cascada lunei spălătorese
își leagănă ca viori pulpele pline de sâmburi
priveliștea cu ierburi e caldă ca o iesle
și'n livezile sângelui se îmbulzesc cirezile de vânturi

Lampa din cenușa nopților, lampa,
un surâs îți lasă pe degete bronzul ca un fluture,
și pașii depun o zăpadă în glastrele vocilor,
cum înalță ferigi mâinile,
primăvara îți încearcă mușchii precum coarde de pian,
peste apa umerilor se rotește rață sălbatecă spasmul,
întunericul izbucnește din toate părțile ca un incendiu
sălciile albesc ca oase draperiile
și glasul tău adoarme pe genunchii mei
ca botul câinelui de vânătoare.