în societatea capitalistă se produc numai mărfuri. Acestea trebuie vândute și iată o clasă puternică, nouă, negustorimea. Capitalul, instrumentele de muncă sunt și ele diferite și se împart mai ales în două grupe mari: capitalul industrial și pământul. Iată dar două mari clase capitaliste — industrialii și agrarii. Pentru a face o fabrică sau un atelier, trebuie bani și câte odată fabricantul n’are de ajuns și atunci se împrumută dela acela care are. In felul acesta se crează o clasă de bancheri, reprezentanții banilor lichizi, care în desvoltare ulterioară se prefac în mare finanță, institute de credit, ș. a. m. d. Casele de locuit se prefac în societatea capitalistă în capital — ele se construesc pentru a fi închiriate cu apartamentul sau în total; iată deci clasa capitalistă a proprietarilor de case.
Și astfel se crează o mulțime de clase, de grupe, de grupulețe. Fiecare clasă se desface iarăși în subdiviziuni, precum: marii, mijlocii și micii industriali, marea, mijlocia și mica negustorime, marii financiari, bancheri și micii cămătari, ș. a. m. d. Un întreg caleidoscop de clase, grupe, cete, grupulețe cu diviziuni și subdiviziuni.
Această societate trebue apărată pe dinafară și pe dinăuntru, trebue asigurată dominația și privilegiile de clasă, trebue garantată organizația ei, trebuesc apoi felurite servicii publice de instrucție, sanitare și altele. Și iată statul cu felurite clase și grupe de funcționari, cu serviciile lui publice, cu armata lui.
Și astfel vedem, cum pe baza de producție mai sus pomenită, crește, se desvoltă un întreg organism social. Aceasta este statica socială, e organismul social în repaos, e anatomia societăței.
Să vedem acuma viața acestui organism, dinamica lui, fiziologia lui: organizmul social în mișcare, în funcțiune. Dacă anatomia societăței trebue să o căutăm mai ales în felul de producție, fiziologia ei o căutăm mai ales în felul de distribuire, de împărțire a bogățiilor.
Să trecem dar la distribuire și pentru aceasta să reluăm iarăși exemplul nostru cu societatea mică, capitalisto‑industrială, care produce în total două miliarde pe an. Se înțelege, d‑voastră puteți să luați un exemplu real, spre pildă Franța cu producția ei anuală de 30 de miliarde. Am luat un exemplu hypotetic, mai
