mic, pentru ușurința demonstrărei. Așa dar, mica noastră națiune capitalistă produce anual, în total, două miliarde. Aceasta e suma totală care există și poate să fie împărțită între toate clasele, grupele și grupulețele sociale. Pentru ea va începe lupta. De ce? Foarte natural. Pentru că ori de câte ori este o sumă de împărțit, cu cât unul ia mai mult, cu atâta altora le rămâne mai puțin. De aicea lupta.
Mai întâi și întâi este lupta între cele două mari clase fundamentale ale societăței — muncitorimea proletară și burghezimea capitalistă. Proletariatul prin cereri de mărirea salariului, prin organizații de rezistență, prin sindicate, prin greve, prin neîncetata luptă zilnică va căuta să-și mărească partea ce i se cuvine ca plată pentru forța lui de muncă, să zicem, de la un miliard la un miliard și două sute milioane. Burghezimea capitalistă la rândul ei, prin reduceri de leafă și altele, va căuta să reducă această parte, să zicem, la opt sute miloane. Ca rezultat al acestei lupte presupunem, cum am zis mai sus, că muncitorimea, proletariatul va primi un miliard. Rămâne încă un miliard. De aci să scădem două sute de milioane pentru stat, presupunând că atâta e bugetul statului. Rămân atunci opt sute de milioane, cari trebue să se împartă între clasele, grupele și grupulețele capitaliste. Din împărțirea acestei plus-valori naționale, din împărțirea acestor opt sute de milioane va urma o luptă aprigă între ele. Fiecare clasă, fiecare grup, fiecare grupuleț, fiecare individ va lupta să‑și apropie sie‑și mai mult, ceea ce desigur va face ca altora să le rămână mai puțin.
Cum și în ce fel va urma această luptă? Modurile sociale ale ei sunt nenumărate, ar trebui volume pentru descrierea lor. Spre pildă, clasa capitalistă agrară va căuta, prin stat, să pună vamă asupra productelor agricole străine, ca astfel, să‑și poată vinde mai scump grâul, porumbul și celelalte. În acest chip, ea își va realiza un profit mai mare, va rupe o bucată mai mare din plus‑valoarea națională, în folosul său. Dar prin scumpetea traiului, vor pierde toți ceilalți. Scumpindu‑se întreținerea vieții se va scumpi și marfa lucrătorului, forța lui de muncă. Deci, toți ceilalți capitaliști, în special cei industriali, vor fi nevoiți să plătească forța de muncă a lucrătorului mai scump, să plătească sa-
