pitalul, care cumpără forța de muncă a muncitorului. Dar muncitorul produce mai mult decât primește, deci cu salarul, cu echivalentul pe care îl primește el, nu poate să răscumpere tot productul pe care l’a produs, ci numai o parte. Și întreaga muncitorime proletară care lucrează în aceste condiții, iarăși nu poate să răscumpere întreg productul național produs de ca, ci numai o parte.
Dar poporul muncitor, formând imensa majoritate a națiunei și deci pe cel mai important cumpărător, e natural ca societatea capitalistă să aibă totdeauna o mulțime de mărfuri, pe cari n’are cui să le vândă, să aibă, cum se zice, o supra-producție de mărfuri. Aceasta este o supra-producție latentă; dar este și alta acută și care rezultă din modul anarhic de a produce bogățiile.
In societatea capitalistă, după cum v’am spus, nu se produc lucruri de întrebuințare pentru producători, ci valori de vânzare, mărfuri. Și se produc nu numai pentru piața internă, ci și pentru continentele depărtate, pentru cele patru colțuri ale lumei. Cu cât produci și vinzi mai mult, cu atâta câștigi mai mult. Iar tehnica modernă pune la îndemână instrumente de producere formidabile. Fabricantul nostru, pentru orientarea lui cât să producă, n’are alt mijloc de știință, decât prețul mărfei. Dacă prețul mărfei — rezultat din oferta și cererea din piață — dacă starea pieței e bună, dă un câștig însemnat, fabricantul produce, produce în mod nesocotit, nebun. Dar el nu știe cât produc alții în țara lui, dar încă în alte țări îndepărtate. Și acolo se produce tot atât de febril, nesocotit, dacă starea pieței e bună. Și se adună grămezi peste grămezi de mărfuri. Și iată vreo întâmplare socială, te miri ce, vreun războiu în Abisinia sau un mare faliment în America și se arată că sunt prea multe mărfuri produse. Atunci se începe panica. Toți vor să vânză, nimenea nu vrea să cumpere, mărfurile se depreciază teribil, fabricanții și negustorii mari nu mai pot să facă față plăților, dau faliment. Se închid fabricele, zeci de mii de lucrători rămân pe stradă, fără de lucru, pe stradă rămân și mulți negustori și fabricanți. Toți aceștia ruinându‑se, — fie prin faptul că nu mai pot cumpăra ca înainte din alte branșe de producție neatinse încă de criză, fie prin faptul intimei legături ce există în general între toți producătorii, — târăsc și
