In societatea capitalistă se desvoltă o solidaritate specială, care atârnă de felul luptei ce se petrece în ea, cum s’ar zice în știință, solidaritatea din societatea capitalistă este corolarul luptei ce se petrece în sânul ei. Este evident, că fiind două clase în luptă, se desvoltă în ele simțiminte de luptă una față cu alta, dar în același timp și simțiminte de solidaritate în sânul aceleiași clase. Așa spre pildă, în lupta între clasa proletară și cea burgheză se vor desvolta simțiminte de solidaritate în sânul fiecărei clase — proletarii se vor simți solidari față de burghezi, burghezimea față de proletariat. Burghezimea agrară în lupta ei pentru scumpirea productelor pământului în folosul său, se va simți solidară față de toți consumatorii fie burgheji sau muncitori, după cum și aceștia se vor simți solidari, în lupta lor de a eftini productele de hrană, față de burghezimea agrară. Și astfel, după cum se distribuie și se împart grupările pentru lupta în societate, tot așa se împart între ele și sentimentele și legăturile lor de solidarizare.
Dar sunt grupe și clase sociale permanente, în care prin organizare și luptă socială și prin felul de traiu se desvoltă un anume fel de a simți și de a gândi, se desvoltă o specială psihologie, viață sufletească de clasă. Și nu e nevoie de mare bătaie de cap pentru a se convinge de acest adevăr. Luați ca pildă câteva clase, boeri vechi și mari proprietari de pământ, negustorime, lucrători industriali și țărănime. Iată patru clase mari. Mai poate fi oare îndoială de adânca deosebire care există între ele? Intre un boer High-life și un țăran plugar e o adevărată prăpastie în felul lor de a simți, de a gândi, de a pricepe lucrurile și viața înconjurătoare. Nu este numai o adâncă deosebire de cultură — aceasta din urmă de multe ori lipsește și unuia și altuia — dar felul întreg de a gândi și de a simți este altul.
Și aici dăm de o altă genială idee a lui Marx și anume: felul de producere și împărțire a bogățiilor într’o societate, împărțind-o în grupe și clase și punându-le pe acestea în luptă socială și politică, nu numai că hotărăște viața politică și socială a acelei societăți, ci și felul ei special de a simți, de a gândi, psichologia ei.
Cea mai înaltă expresie însă a simțirei sociale este literatura, cea mai înaltă expresie a gândirei sociale e filosofia și până
