și felul acestora, după Marx, e hotărît de felul de producere și împărțire a bunurilor sociale.
Această teorie, cea mai înaltă si abstractă din teoriile lui Marx, e și cea mai contestată. Regret că nu pot să insist aicea, n’avem vreme și am eși prea departe din cadrul acestei conferințe.
Și așa simt că pe unii dintre d‑voastră vă ia îndoiala. Cum se poate ca felul de producere și împărțire a bogățiilor, să fie temelia și deci întrucâtva cauza întregei organizări sociale — nu numai a celei materiale și politice, ci și a celei sufletești? Se înțelege, o deplină convingere nu se face prin o conferință, pentru aceasta trebue studiată istoria desvoltărei societăților omenești. Aicea mai mult vă indic numai problema și pentru o mai mare limpezire a ei, am să vă dau încă un exemplu sau am să fac încă o presupunere.
Să presupunem că s’a făcut o modificare adâncă în felul de producere și împărțire a bogățiilor în societatea noastră și să vedem cam ce ar urma de aicea.
Noi știm acuma care este cea mai simplă relație de producere în societatea capitalistă: este capitalistul care cumpără forța de muncă a muncitorului ce are proprietatea de a reproduce peste costul ei încă un plus pe care îl numim plus‑valoare. Să presupunem acuma că marfa muncitorului, forța lui de muncă, n’ar avea această proprietate de a produce un plus asupra valoarei sale, că ar reproduce pur și simplu această valoare. Ce s’ar întâmpla ? N’ar mai exista atunci plus‑valoarea. Neexistând plus‑valoare, n’ar exista o clasă capitalistă, a cărei menire și sens este de a o încasa. Neexistând plus‑valoare, n’ar exista toată acea luptă, pe care, am văzut-o între diferite grupe sociale, pentru împărțirea ei. Dacă muncitorul ar reproduce numai valoarea muncei lui, el ar primi în salar o sumă egală cu aceea cât produce, deci ar răscumpăra întreg productul lui și nici n’ar mai putea fi vorba de supra‑producție, nici de crize de supra‑producție, nici de lupte pentru colonii și războaie din aceste pricini. Neexistând toate aceste grupări sociale, toate aceste clase în luptă pentru împărțirea plus-valorei, nu s’ar fi desvoltat acea specială psihologie de grupe și clase, acel mod special de a simți și gândi, caracteristic societăței capitaliste, ș. a. m. d.
