Deci când un intelectual idealist aicea în țară, va începe să-l sperie pe acest lucrător cu desvoltarea capitalismului la noi și cu toate mizeriile legate de această desvoltare, lucrătorul nostru desigur are să-i răspundă: „lasă domnule, nu te speria, că la noi doar e și mai rău decât acolo. Și afară de aceasta, cu desvoltarea capitalismului, se crează și mai bune condiții de luptă pentru clasa noastră muncitoare, căci noi, ca și frații noștri din Occident, luptăm, ca prin capitalism să ajungem la socialism”.
Să luăm acuma un alt exemplu, un țăran român, așa numit mic proprietar, un adevărat țăran român, care trăește fără cele mai mici garanții personale legale, care se sbate toată viața în mizerie și moare de pelagră în coliba lui de troglodit. Să presupunem că acest țăran a fost dus în Occident și pus la munca câmpului. Ce are să vadă el acolo? Va vedea pe micul proprietar zbătându-se și el în nevoi, îndatorat capitaliștilor, cu pământul hipotecat, și totuși trăind incomparabil mai bine decât el, țăran român. Va vedea pe proletarul agricol din Occident, cel mai sărac și mai nenorocit dintre toți, va vedea din propria lui experiență că viața acestuia este totuși mai omenească decât viața țăranului român. Și când se va întoarce acasă și intelectualul nostru idealist va începe să‑i descrie toate pericolele ce‑l amenință prin desvoltarea capitalismului în țara noastră, țăranul, cu bunul simț desvoltat de greutățile nemăsurate ale vieței, scărpinându-se după ceafă îi va răspunde: „De, domnule, e rău cu rău, dar parcă‑i mai rău fără de rău…” Și cu această zicătoare, care este rezultatul unei lungi vieți de mizerie, țăranul va formula unul din cele mai profunde adevăruri ale filozofiei istoriei omenirei ― pentru că fiecare reformă mare în omenire a fost, pentru poporul muncitor cel puțin, un rău, fără de care însă ar fi fost și mai rău.
Acuma, să luăm pe tânărul nostru intelectual, idealist și generos, din țările rămase înapoi în desvoltarea lor capitalistă, cum sunt Rusia, România, ș. a. Intelectualul idealist, aparținând de obiceiu claselor mai avute ale societăței, nu cunoaște suferințele și mizeria economico-socială din propria lui experiență, ci din studiu și cugetare. Ideile lui generoase, compătimirea pentru suferințele poporului și simțimintele de revoltă împotriva nedreptăților sociale, la el sunt mai mult de natură și origină intelectuală.
