parte grâu și în altă parte neghină. Tot ce se poate face, după cum am văzut, e să mărim partea care se cuvine muncitorilor și deci, să micșorăm exploatarea. Dar ca să se desființeze de tot exploatarea, nu se poate, după cum nu se poate ca mașina de treerat să țese, sau mașina de cusut să fabrice lumânări de spermanțetă — nu îngădue mecanizmul. Va veni o altă societate cu altă organizație socială, cu alt mecanizm social, societatea socialistă și acolo în adevăr va dispare exploatarea.
A doua urmare importantă este impersonalizmul exploatărei capitaliste. Exploatarea în societatea capitalistă desvoltată tinde să devie tot mai mult impersonală, anonimă. Miile de lucrători, cari lucrează într’o întreprindere pe acțiuni, zecile de mii și sutele de mii care lucrează în trusturi, adică în tovărășiile societăților pe acțiuni, toți aceștia nu cunosc pe acei cari îi exploatează, acțiunile fiind împărțite în câte și patru colțuri ale lumei. Și nici capitaliștii nu cunosc pe lucrători. Față în față nu mai stau capitalistul și muncitorul ca altă dată, ci, capitalul, în cea mai pură a lui formă, și munca.
A treia urmare foarte importantă este internaționalismul exploatărei. Exploatarea, cu cât se desvoltă capitalismul, devine tot mai internațională. Un capitalist care trăește în Olanda sau America, exploatează pe lucrătorii din Buștenari sau Câmpina; unul din Franța, pe cei din Rusia; unul din Germania, pe cei din America; unul din Belgia pe cei din Africa, ș. a. m. d. Cu desvoltarea capitalismului, încep să stea față în față, nu capitalistul național exploatând pe muncitorul național, nici capitalul național exploatând munca națională, ci capitalul internațional care exploatează munca internațională.
A patra urmare… aceasta nu e importantă în sine, dar are un interes deosebit pentru conferința noastră și ca s’o pricepem, trebue să cunoaștem mai întâiu, pe scurt cel puțin, teoria tolstoianului, despre care am pomenit.
Tolstoi e poate cel mai mare scriitor al veacului și unul din cei mai mari scriitori ai omenirei. Dar Tolstoi n’a rămas numai scriitor, el a vrut să fie și filozof și reformator al omenirei. Ca atare, el a scris foarte multe scrieri cu un caracter religios-filozofic și economico-social. Din tot noianul acesta de scrieri se poate de-
