gaja, în câteva cuvinte, următoarea esență a învățăturilor lui Tolstoi: Cauza tuturor relelor din societățile noastre și din cele trecute, e că omul nu s’a condus după legea indicată lui de Dumnezeu. Dumnezeu a zis, să nu ucizi, și oamenii se masacrează ca fiarele. Dumnezeu a zis să nu dorești bunurile altuia, să mănânci pâinea ta în sudoarea frunței tale și oamenii se exploatează unul pe altul. Dumnezeu a zis să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, deci să trăiți ca frați, și oamenii trăesc în ură și zavistie ca vrăjmași.
Ce e dar de făcut? întreabă Tolstoi. Și răspunde: să ne întoarcem la poruncile date de Dumnezeu. Nu la poruncile deformate și falsificate de cler și popi în folosul celor mari și tari, ci la adevăratele porunci ale lui Dumnezeu și atunci va dispare ura, răutatea și exploatarea și va începe domnia dreptăței și frăției pe pământ.
Socialiștii, zice Tolstoi, doresc și ei stabilirea dreptăței și a frăției, îndeplinirea legei lui Dumnezeu pe pământ, dar drumul pe care merg și pe care vor să aducă această lege, e greșit și rău. Ei propagă și organizează lupta, ațâță lupta și ura de clase, voesc răsturnarea unei organizări sociale și înlocuirea ei cu alta, deci măresc încă lupta, zavistia și ura între oameni, măresc păcatul pe pământ. Ori, nu mărind păcatul se poate scăpa de păcat, ci, dimpotrivă, micșorându-l.
Ce e dar de făcut? Să ne pătrundem, zice Tolstoi, de legea lui Dumnezeu și să trăim întocmai după prescripțiile ei. Cei privilegiați să se lepede de privilegiile lor, capitaliștii de capital și exploatare și să înceapă să muncească și să‑și câștige pâinea în sudoarea frunței lor. Cu cât se va mări numărul celor ce vor trăi după legea lui Dumnezeu, cu atât va dispare tot mai mult păcatul de pe pământ. Azi unul, mâine altul, și când, odată, toți se vor pătrunde de legea dumnezeiască și vor începe să trăiască după porunca ei, atunci păcatul va dispare cu totul și pe pământ va începe domnia dreptăței, frăției, iubirei.
Aceasta este, în câteva cuvinte sumare, filozofia religioasă și socială a lui Tolstoi. Și cu toată naivitatea ei, ea arată, fără îndoială, o mare înălțime sufletească și o inimă caldă la genialul
