gogomănie dublată de o imoralitate — mărirea exploatărei, scǎderea bunului traiu al celor exploatați.
Deci, ce urmează de aici? Urmează că nu e deajuns inimă caldă și dorință de bine. E adevărat că fără inimă largă și caldă nu s’a făcut nimic bun și trainic pe pământ, dar inima trebue să fie condusă de ceva, sau mai bine zis de cineva. Și acest cineva e o veche cunoștință a noastră, ea se chiamă capul. Și nici capul nu‑i de ajuns, așa cum ni l‑a dat Dumnezeu. Ci în acest cap trebue să punem cunoștinți sistematizate, știință. In el trebue să aprindem făclia cunoștinței și a adevărului, și această lumină va lumina și ne va arăta drumul cel drept care duce spre bine. Numai așa vom fi siguri că dorim binele, binele vom face și nu, fără a dori, contrariul.
Și deci cea din urmă concluzie care reiese de aicea și, nădǎjduesc, și din toată conferința mea, este următoarea:
Să învățăm, să învățăm și iar să învățăm.
