Din însuși sensul conferinței se vede că aci n’am tratat subiectul întreg, ci e numai un fragment.
Ar fi trebuit să vorbesc și despre acele puteri lăuntrice, care duc societatea noastră în mod firesc și neînlăturabil către o altă organizare, către organizarea socialistă. Pe urmă, ar fi trebuit să arăt ce este acea organizație socialistă, nu ca un produs al fanteziei, ci ca un rod firesc al desvoltărei societăței actuale. Apoi ar fi trebuit să arăt, care este acea putere, care va trebui să ducă la îndeplinire această transformare.
Dar mai ales, ar fi trebuit să vorbesc despre socialism în țară la noi. Socialismul, ca doctrină, e acelaș pentru toate țările. Dar chiar în țările cele mai asemănătoare după gradul lor de desvoltare capitalistă, cum sunt Franța, Germania, Anglia, Belgia, etc., el se deosebește după felul lui de‑a fi.
Cu atât mai mult deci, trebuie să se deosebească felul lui de a fi în țările rămase în urmă în desvoltarea lor capitalistă, cum e țara noastră.
Despre toate acestea vom vorbi cu alt prilej, fie prin conferințe, fie prin scrieri. Tot atunci vom lămuri unele chestiuni, cari au fost atinse aci numai în treacăt, cum e de pildă chestiunea crizelor de supra-producție, crize care tind tot mai mult a se preface din acute și periodice în crize cronice, fapt din care protivnicii marxismului trag multe încheeri greșite; apoi chestiunea debușeurilor ș. a. cari, încă odată, au fost aci atinse absolut în treacăt.
De altfel despre toate aceste chestiuni am vorbit în mod răzleț în toate scrierile mele în curs de douăzeci și cinci de ani. Dar tocmai pentru că sunt spuse răzleț, sper să mai revin asupra lor într’un chip mai sistematic.
