V’am spus într’unul din articolele din „România Muncitoare” că dacă cineva v’ar întreba, cu scopul poate de a vă încurca, știind bine cât de grele sunt în general definițiile, dacă zic, cineva v’ar întreba: „Ce este societatea socialistă despre care se vorbește atâta?” — d-voastră puteți să răspundeți scurt și clar: societatea socialistă e acea formă a societăței, care, în virtutea legilor de desvoltare socială, va înlocui societatea capitalistă de azi. Răspunsul va fi pe cât de limpede pe atâta de categoric și sugestiv. Pentru că de sigur, în starea cunoștințelor de azi, mai nu e om care să nu priceapă sau să nu știe, că formele sociale evoluează, că nici o formă socială nu e veșnică, că deci trebue să moară și formă socială de azi și să fie înlocuită cu alta.
O obiecție poate să vă facă interlocutorul d-voastră și cu foarte mult temeiu. El poate să vă spue: „Foarte bine, e adevărat și evident că nici o formă de conviețuire socială nu e veșnică, după cum nimic nu e veșnic pe lumea asta și deci societatea capitalistă va fi înlocuită. Dar de unde știm noi, că acea viitoare societate va fi tocmai socialistă și nu altfel, ori cum o fi ea?”
La aceasta răspundem: Apoi tocmai ăsta e unul din scopurile socialismului științific ca doctrină. Socialismul științific, în primul rând, arată cum, de ce, în ce fel, prin ce puteri lăuntrice sociale, societatea de azi capitalistă se transformă în societate socialistă. Și tocmai pentru că noi știm că societatea de azi ajunge la societatea socialistă, de aceea suntem socialiști.
Aicea, chiar de la început, sunt nevoit să fac o mică digresiune asupra termenului socialism ca știință, socialism științific. In străinătate, în Germania, patria însăși a socialismului științific chiar între socialiști s’a iscat o aprigă polemică dacă socialismul e o știință, dacă e științific. Polemica a fost deschisă de cunoscutul socialist german Ed. Bernstein, printr’o conferință la
