Să ne dea liniștea senină
A sufletului fără vină
Cu traiu’i împăcat?
Dar ascultați! Ne vine-o veste…
ILEANA noastră din poveste,
Fugarnică din raiu,
Domnița basmelor, ILEANA,
Nascutu-s’a din Cosinzeana,
Sus, pe-un picior de plaiu.
Cu ea sosit-a și moș Ene
(Acel ce seamănă pe gene,
In seri de șezători,
In vatra noastră românească,
Blândețe, pace sufletească,
Ș’a liniștii comori).
Vremea trece, ș’acum iarna revărsată-i pe natură.
Pata focului pe case, cea de sânge pe pământ,
Giulgiul ei curat le-ascunde, mărturii de oarbă ură…
Amorțite gânduri rele viforul de-acum le fură…
Pace celor din viață precum celor din mormânt.
Duhuri crunte, ș’amăgite de ispită, pace vouă.
In iertare și’n uitare sufletul v’il alinați.
Stingăse-a pornirii pară în a mângăierii rouă.
Din urgiă, pentru țară, nască-se ’nfrățire nouă,
Cum născutu-s’a ’n urgiă Cel ce-a zis la oameni frați.
De-acum departe, gânduri rele!…
Zavistii, pisme, și, cu ele,
Noianul de amar!…
Iu inimi blânde și’mpăcate
Nădejdea fără de păcate,
De-acum roiește iar.
