Această pagină a fost verificată
Din Torsul Zilelor. Vol. I
29
Și codrul verde iar doinește,
Și hora iarăș se’nvârtește
Din zi până’n chindii;
Și basmul (milă de la Domnul)
Presare iar cu vise somnul
La moși și la copii.
DOMNIȚĂ, datu-ți-s’a Țiă
Să picuri stropi de poeziă
Pe-aceste negre vremi;
Și duhul țării ușurându’l,
Să’i schimbi pornirile și gândul
Și’n sinea lui să’l chiemi.
Blagoslovită fii de-acuma!
Blagoslovită fiă’ți muma,
Pentru că te-a născut:
Căci alinà-veți, amândouă,
Cu-a mângâierii dulce rouă,
Năpraznicul trecut.
Și, peste vremi îndelungate,
De tine pomenind, prin sate,
Un basmeș, răsfirat
Va povesti: A fost odată,
Pe când… (mai știu eu când?) o fată,
O fată de’mpărat…
