ori-ce respect aș avea pentru cinstea și pentru sinceritatea cutărui sau cutărui individ, încredere absolută nu am în nimeni. O asemenea încredere ar fi fatală rațiunei și libertăței mele și chiar izbîndei celor urmărite de mine. încrederea asta m’ar preface numai de cît într’un sclav fdiot și într’o uneltă a voinței și intereselor altuea.
Dacă mă înclin înaintea autorităței specialiștilor și mă declar gaia de-a urma, într’o oarecare măsură, pentru timpul cît mi se va părea necesar, indicațiile și chiar direcțiea acestei autorități, ie că dînsa nu mi-i impusă de nimeni, nici de oameni, nici de Dumnezeu. Alt-feliu aș respinge-o cu groază și aș da dracului toate povețele, toate îndrumările și toată știința lor, bine încredințat că mă vor face să plătesc prin pierderea libertăței și demnităței mele dramul de adevăr omenesc, învăluit în atîtea minciuni, ce ar putea să mi-l dea.
In fața autorităței oamenilor speciali mă plec, fiind-că această autoritate mi-i impusă de propriea mea judecată. îmi dau samă că ieu nu pot îmbrățoșa în toate amănuntele și dezvoltările pozitive de cît o foarte mică parte din. știința omenească. Cea mai mare inteligență nu poate îmbrățoșa totul. De unde rezultă, atît pentru știință, cît și pentru industrie, nevoea diviziei și asociației muncei. Primesc și dau, asta-i vieața omenească. Fie-care-i autoritate diriguitoare și fie-care ie la rîndu-i diriguit. Așa-că nici o autoritate statornicită, neîntreruptă,
