să vedem nîște oameni înzestrați cu o mare știință,, cu o mare experiență, cu-n suflet mare, și mai ales c’o inimă mare, îndeplinind asupra noastră o înrîurire firească și legitimă, liber admisă și ne impusă nici o dată în numele vfe-unei autorități oficiale, cerești sau pămîntești. Noi admitem toate autoritățile firești, naturale, și toate înrîuririle de fapt, dar nici una de drept. Pentru-că ori-ce autoritate sau ori-ce înrîurire de drept, și ca atare impusă oficial, ajungînd în scurtă vreme o apăsare și o minciună, ne-ar impune neaparat, după cum cred c’am dovedit-o de-ajuns, ne- ar impune robiea, absurditatea.
Intr’un cuvînt, noi respingem ori-ce legislație, ori-ce autoritate și ori-ce înrîurire, privilegiată, patentată, oficială și legală, chiar ieșită din sufragiul universal, încredințați că astea nu se vor putea întoarce nici o dată de cît în folosul unei minorități, stăpînitoare și exploatatoare, în potriva marei majorități, aservite.
Ieată în ce înțeles noi sîntem, cu adevărat, anarhiști.
Legilor naturale omul nu poate să nu se supue, dar... supunîndu-se legilor naturale, omul, după cum am mai spus, nu ie de loc un sclav, fiind-că nu se supune de cît legilor inerente propriei sale naturi, numai condițiilor datorită căror există și cari-i alcătuesc întreaga ființă : supunîndu-se acestora, omul se supune chiar lui.
Cu toate astea chiar în sînul acestei naturi există o robie din care omui ie ținut
