de revoltă, luară proporțiile unor adevărate volume. Mai ales scrisorile acestea sînt acele cari explică nepomenita activitate a lui Bakunin în mișcarea revoluționară a vremei. Broșurile publicate de iel, în rusește, în franțuzește, în italienește, ori-cît de însemnate și ori-cît de folositoare ierau pentru răspîndirea ideilor noi, sînt partea cea mai slabă din opera lui Bakunin.
Memoriul pe care-l publicăm astă-zi, Dumnezeu și Statul, în realitate nu-i de cît o frîntură de scrisoare sau de raport. Alcătuit ca și cea mai mare parte din scrierile lui Bakunin, are acelaș cusur literar, ie lipsit de proporții. Afară de asta, de o dată ie întrerupt. Bakunin n’avea nici o dată timpul trebuitor ca să ducă pînă la capăt toate lucrările întreprinse de iel. Nu iera isprăvită cum se cuvine o operă și altele și ierau începute. „Insă-și vieața mea i-o frîntură“, zicea iel celor cari-i criticau scrierile. Cu toate astea, cetitorii lui Dumnezeu și Statul nu vor încerca, fără doar, nici o părere de rău c’a fost publicat memoriul lui Bakunin, ori-cît de necomplect ar fi iel. Chestiile tratate aici, sînt tratate c’o neasemănată putere de argumentare și într’o formă hotărîtoare.
Adresîndu-se, cu drept cuvînt, adversarilor de bună credință, Bakunin li dovedește nesăbuința credinței lor în acea autoritate divină pe care s’au întemeeat toate autoritățile temporale: li dovedește obîrșiea tuturor ocîrmuirilor, curat omenească. In sfîrșit, trecînd peste considerațiile pe baza cărora,
