Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/13

---

De alt-feliu, de cînd s’au ivit „doctrinarii“, „geniul“, adevărat sau închipuit, caută să pue mîna pe sceptrul lumei, și știm cît ne-a costat asemenea lucru. Pe toți acești savanți, cu atît mai îndobitociți cu cît au studieat mai mult, cu atît mai strîmți în ideile lor cu cît au petrecut mai mult timp să cerceteze sub toate fețele vre-un fapt izolat, fără nici o experiență de vieață, fiind-că n’au avut o mulțime de vreme, alt orizont de cît păreții cașcavalului lor, mici în împătimirile și înfumurările lor, fiind-că n’au știut să iee parte la luptele serioase și n’au priceput nici o dată adevărata proporție a lucrurilor, pe toți acești savanți i-am văzut doar la lucru. N’am văzut oare în timpul din urmă întemeindu-se o școală de „cugetători“, de altminteri curtezani slugarnici și oameni cu o vieață murdară, cari și-au făcut o întreagă cosmogonie anume pentru trebuințele lor? După aceștia, lumile n’au fost create, societățile nu s’au dezvoltat, revoluțiile n’au vînzolit popoarele, imperiile nu s’au prăbușit, mizeriea, boala și moartea n’au fost reginele omenirei, de cît ca să facă să se ivească o elită de academiciani, floare îmbobocită, pentru care toți ceilalți oameni nu sînt de cît bălegar s’o îngrașe. Națiile trăesc și mor în ignoranță numai ca apărătorii stăpînirei să aibă răgazul să „cugete“: ceilalți oameni sînt meniți morței numai ca domnii aceștia să devie nemuritori.