absolut. Și întreaga educație a copiilor și instrucțiea lor va trebui întemeeată pe dezvoltarea științifică a judecăței, iear nu pe acea a credinței: pe dezvoltarea demnităței și independenței personale, nu pe aceea a pietăței și a supunerei: pe cultul adevărului și-al dreptăței cu ori-ce preț, și înainte de toate pe respectul omenesc care trebuie să înlocuească în totul și peste tot cultul dumnezeesc. In educațiea copiilor principiul autorităței alcătuește punctul de plecare firesc. Aplicat copilor mici, cînd inteligența lor încă na-i dezvoltată, iei ie legitim, necesar. Dar cum dezvoltarea ori-cărui lucru, prin urmare și-a educației, implică negarea succesivă a punctului de plecare, acest principiu trebuie să se îndulcească treptat, pe măsură ce educațiea și instrucțiea copiilor înaintează, pentru a face loc libertăței lor tot mai mari. Ori-ce educație rațională nu-i în fond nimic alt-ce-va de cît această jertfire progresivă a autorităței în folosul libertăței, ținta finală a educației trebuind să fie numai aceea de a forma niște oameni liberi și rplini de respect și iubire pentru libertatea altora. Ast-feliu, prima zi a vieței școlare, dacă școala iea pe copii de mici, v cînd abiea încep a îngîna un cuvînt-două, trebuie să fie ziua celei mai mari autorități și a unei lipse aproape totale de libertate. Ziua din urmă înse trebuie să fie a libertăței celei mai mari și a desființărei absolute a ori-cărei urme de principiu animal sau dumnezeesc al autorităței.
Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/146
Această pagină nu a fost verificată