mai mîndri de cît burghezii din zilele noastre : capabili de știință dar nu necapabili de libertate ca burghezii moderni. Cu toate aceste mari însușiri, iei nu ierau înse de cît niște barbari, cu alte cuvinte tot atît de nepăsători ca și sclavii cei antici, din neamul căror de altminterea mulți făceau parte, tot atît de nepăsători față de toate chestiile de teologie și-de metafizică. Așa-că o dată disprețul lor practic înlăturat, nu fu greu să fie convertiți teoreticește la creștinizm.
Vreme de zece veacuri dc-a rîndul, creștinizmul, înarmat cu a tot puterniciea Bisericei și a Statului, și fără nici o concurență din partea cui-va, putu să depraveze, să zăpăcească, să rătăcească spiritul Europei. Concurenți nu avu, fiind-că-n afară de Biserică cugetători nu ierau, nici măcar cărturari. Numai Biserica cugeta, singură iea vorbea, scriea, numai iea dăscălea. Dacă se ridicară în sînul iei erezii, astea nu se legară nici o dată de cît de dezvoltările teologice sau practice ale dogmei fundamentale, iear nu de dogmă. Credința în Dumnezeu, spirit pur și creator al lumei, și credința în nematerialifatea și nemurirea sufletului rămaseră neatinse. Această dublă credință ajunse temeliea ideală a întregei civilizații occidentale și orientale a Europei, și pătrunse, se întrupă în toate așezămintele, în toate amănuntele vieței, atît publice cît și private, a tuturor claselor ca și a tuturor maselor.
