pămînt, această parte tinde la pacc, la restabilirea ordinei publice, la în’emeerea unui guvern regulat și puternic. Dînsa aclamă așa dară cu bucurie dictatura celui dintăi Bonaparte, șî, cu toate că mereu volteriană, nu văzu cu ochi răi concordatul acestuea cu Papa și restabilirea Bisericei oficiale în Franța: „Religiea ie atît de trebuitoare pentru popor".„ Ceea-ce însemna că, îmbuibată, această parte din burghezime începuse de-acuma să-și dee samă că iera lucru grabnic, în interesul conservărei poziției sale și a bunurilor dobîndite, că iera nevoe neapărată să se amăgească foamea nepotolită a poporului prin făgăduelele unei mane cerești. De-atunci începu să propovăduească Chateaubriand.
Cred de folos să amintesc acolea o anecdotă de altminteri foarte cunoscută și cu totul autentică, și care aruncă o lumină foarte prețioasă, atît asupra caracterului personal al acestui încălzitor al credințelor catolice, cît și asupra sincerităței religioase din această epocă. Chateaubriand dusese librarului lui o lucrare îndreptată împotriva credinței Librarul întimpină că ateizmul ieșrse din modă, că publicul cetitor se săturase de iei, și că cerea din potrivă lucrări religioase. Chateau-briand plecă, dar peste cîte-va luni îi aduse Geniul Creștinizmului.
Napoleon căzu. Restaurațiea aduse în Franța, o dată cu monarhiea legitimă, puterea Bisericei și a aristocrației nohilitare, care puseră mîna din
