Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/23

Această pagină nu a fost verificată

Trei elemente sau, dacă vreți, trei principii fundamentale alcătuesc condițiile de căpetenie ale ori-cărei dezvoltări omenești atît colective cît și individuale-n istorie: 1, animalitatea omenească : 2, cugetarea: 3, revolta. Celei dintăi îi corespunde economiea socială și economiea privată. Celei de-a doua, știința. Celei de-a treea, libertatea.

Idealiștii de toate școalele, aristocrați și burgheji, teologi și metafizici, oameni politici și moraliști, oameni religioși, filosofi sau poeți, fără să uităm pe economiștii liberali, adoratori neînfrînați ai idealului, după cum știm, se supără strașnic cînd li se spune că omul, cu toată inteligența lui strălucită, cu toate ideile sale sublime și nesfîrșitele-i năzuinți, nu-i, ca tot ce există pe lumea asta, nimic alta de cît materie, de cît un produs al acestei păcătoase materii.

Am putea să le răspundem că materiea de care vorbesc materialiștii, materiea spontan, de sine, vecinic mobilă, activă, producătoare: materiea chimicește sau organicește determinată și manifestată prin proprietățile sau puterile mecanice, fizice, animale și inteligente cari îs neaparat inerente sau cari fac parte întregitoare cu iea, că această materie n’are nimic de-a face cu acea păcătoasă materie a idealiștilor. Aceasta din urmă, rod al abstracției acestora, rătăcite, ieste, într’adevăr, ce-va stupid, ne-nsuflețit, imobil, în nestare de-a produce cel mai mic lucru, un caput mortuum, o păcătoasă închipuire, opusă acelei mîndre închipuiri