sau împăcarea cu neputință a fatalităților cu finalitățile, nu mai găsește nimic care să fie de ne-nțeles, cu alte cuvinte contrazicător, în ceea ce constată în lume".
Ieată fără-ndoeală un chip foarte lesnicios de-a filosofa și-un mijloc de-a ocoli toate contrazicerile cu putință. Iești întrebat, în privința unui fenomen : De ce-i așa ? Și D-ta răspunzi: Fiind-că-i așa. După care, nu-ți mai rămîne de cît un lucru să faci: să constați realitatea fenomenului și ordinea lui de coexistență sau de succesiune cu alte fenomene mai mult sau mai puțin în legătură cu iei, să te încredințezi prin observație și prin experiență că această coexistență și această succesiune se reproduc în acelea-și împrejurări pretutindeni și totdeauna, și, o dată dobîndită această convingere, să le prefaci într’o lege generală. Pricep că niște specialiști științifici pot face și trebuie să facă așa, pentru-că dacă ar face alt-feliu, dacă ar intercala în ordinea faptelor propriile lor idei, filosofiea pozitivă ar fi în primejdie să nu aibă drept temelie a rezonămintelor iei de cît niște fantezii mai mult sau mai puțin ingenioase, nu fapte. Dar nu pricep că un filosof care vrea să-nțeleagă ordinea faptelor să se poată mulțămi cu atît de puțin. A înțelege ie foarte greu, știu, dar asta-i de neaparată nevoe dacă vrei să faci filosofie serioasă.
Cui m’ar întreba: Care-i obîrșiea și substanța materiei în de obște sau mai bine a totalităței lucrurilor
