Pînă la secolul lui Galileu și al lui Copernic, toată lumea crezuse că soarele se învîrtea în jurul pămîntului. Toată lumea nu se-nșelase oare ? Ce-a existat mai vechiu și mai universal ca robiea? Poate Antropofagiea. Încă de la obîrșiea societăților istorice pănă-n zilele noastre, totdeauna și pretutindenea a avut loc exploatarea muncei silnice a mulțimilor, robi, argați sau salariați, de cătră o minoritate stăpînitoare: apăsarea popoarelor de Biserică și de Stat. Trebuie oare să tragem de aici încheerea că această exploatare și această apăsare ar fi niște necesități absolut inerente chiar a existenței societăței umane ? Ieată niște pilde cari dovedesc că argumentarea advocaților lui Dumnezeu nu dovedește nimic.
Într’adevăr nimic nu-i mai universal și mai vechiu ca nedreptatea și ca absurdul, și tocmai adevărul, dreptatea, sînt, în dezvoltarea societăților omenești, cele mai puțin universale, cele mai tinere. Ceea-ce și explică fenomenul istoric, neîntrerupt, al acelor nepomenite prigoniri pe cari cei cari proclamă dreptatea și adevărul la început au avut să le-ndure și le-ndură și a-zi din partea reprezentanților oficiali, patentați și interesați ai credințelor „Universale" și „vechi“, și adesea chiar din partea gloatelor, cari, după ce-i chinuesc îndeajuns, sfîrșesc necontenit prin a adopta și a face să triumfe ideile lor.
Pentru noi, materialiști și socialiști revoluționari, nu-i nimic care să ne mire sau să ne sperie în
