cei mai blajini, au aproape în totdeauna, în aciîncul inimei lor, și dacă nu în inimă, măcar în închipuire, în spiritul lor, și se știe ce mare înrîurire au și una și altul asupra inimei oamenilor, de ce toți acești preoji au în iei ce-va crud, sîngeros.
In timpul din urmă, cînd s’a agitat, pretutindeni, chestiea desființărei pedepsei cu moarte, preoții catolici-romani, preoții moscoviți și grec-ortodocși, preoții protestanți din sectele cele mai diferite, cu toții, într’un glas, s’au aproape-ntr’un glas, sau declarat pentru menținerea acestei pedepse...
Iluștrii noștri idealiști contimporani știu toate astea mai bine de cît ori-cine. Aceștia sînt oameni învățați cari cunosc istoriea pe de rost. Și cum sînt tot o dată și oameni vii, și inimi mari pătrunse de o iubire adevărată și adîncă pentru binele omenirei, iei au înfierat, au vestejit toate aceste fără de legi, toate aceste crime ale religiei c’o elocvență fără de samăn. Iei resping cu indignare ori-ce solidaritate cu Dumnezeul religiilor pozitive și cu reprezentanții săi trecuți șî prezenți pe pămînt.
Dumnezeul pe care aceștia îl adoră sau pe care cred că-l adoră se deosebește de zeii reali ai istoriei tocmai prin aceea că nu-i de loc un Dumnezeu pozitiv, determinat în vre-un chip nici teologicește, nici metafizicește măcar. Nu-i nici Ființa-supremă a lui Robespierre și-a lui J. J. Rousseau, nici Dumnezeul
