Dar mai ieste și-un al treilea motiv care face un guvern ca acesta cu neputință. Acela, că o academie științifică învestită cu această suveranitate așa zicînd absolută, fie iea alcătuită chiar din bărbații cei mai iluștri, va ajunge fără doar și poate, numai de cît, să se conrupă chiar iea, și moralicește, și intelectualicește. De altminteri asta ieste chiar a-zi, cu putinele privilegii cari li-s acordate, istoriea tuturor academiilor. Cel mai mare geniu științific, de îndată cfe ajunge academician, un savant oficial, patentat, decade musai și dormitează. își pierde spontaneitatea, îndrăzneala revoluționară, și acea energie supărătoare și sălbatecă, care caracterizază natura celor mai mari genii, chiemate totdeauna să distrugă lumile vechi și să așeze temeliile lumilor noi. Neapărat dînsul cîștigă în politeță, în înțelepciune utilitară și practică, ceea-ce pierde ca putere de cugetare, într’un cuvînt se conrupe.
Așa i-i dat privilegiului și ori-cărei stări pri-J vilegiafe, să ucidă spiritul și inima oamenilor. Omul privilegiat, fie politicește, fie economicește, ieste un om intelectualicește și moralicește stricat. Asta-i o lege socială care nu admite nici o ex-: cepție, și care se aplică tot atît de bine și la nații întregi, și la clase, și la companii sau tovărășii și la indivizi. Asta-i legea egalităței, condițiea supremă a libertăței și-a umanităței. Ținta de căi petenie a acestei lucrări ieste tocmai de-a dezvolta asemenea lege, și de-ai dovedî adevărul în toate manifestările vieței omenești.
