să căutăm esplicația în înși‑șĭ factoriĭ istoricĭ. Și dacă, cu toțĭ factoriĭ, ajungem la o tautologie banală, trebue sa cautăm un factor orĭ o grupă din eĭ, nu suma tuturor.
Cam așa aŭ și făcut într’un mod conscient orĭ inconscient maĭ toțĭ istoriciĭ, filosofiĭ Istorieĭ, sociologiĭ orĭ simpliĭ diletanți. Toțĭ au căutat acel factor care ar putea da explicația întregeĭ istoriĭ a omenireĭ. Așa, spre pildă, pentru uniĭ factorul politic e momentul hotărîtor; instituțiunile politice, pentru aceștia dominează și hotăresc întregul mers al omenireĭ. Pentru un Conte, Mill orĭ Buckle e desvoltarea intelectuluĭ, spirituluĭ, cunoștinților. Buckle, afară de factorul intelectual, maĭ adaogă și un alt factor, mediul climatic, pozițiunea geografică.
După Spencer, factorul hotărîtor e nu intelectul ci pornirile, sentimentele, pasiunile; după Fustel de Coulanges, credințile religioase sînt acelea care în Roma veche aŭ hotărît felul familieĭ, relațiunile economice între stăpîn și rob, instituțiunile politice etc.
După Taine, principalul e mediul, rasa, caracterul fiziologic și psihologic al oamenilor d’intr’o anumită societate. Acest caracter hotărește forma instituțiunilor, credinților, moralei, dreptuluĭ, literatureĭ etc.
Pentru Gumplovicz factorul hotărîtor, care determină mișcarea istorică a omenireĭ, e lupta între grupele sociale (grupe etnice, de rasă, clase sociale etc.).
